18 noiembrie 2014

Pansarea Ranilor


Ranile (plagile) sunt produse de mai multe cauze. Indiferent de cauze si de graviditate, plagile trebuie pansate in mod steril, pentru a le feri de infectie căci, atat pe piele, pe imbracaminte, cat si in aer exista numerosi microbi.
Pentru pansarea unei rani sunt necesare urmatoarele materiale: fesi si comprese de tifon sterile, vata sterila, leucoplast, substante dezinfectante (apa oxigenata, rivanol 1%, permanganat de potasiu 1%, bromocet 10%, tinctura de iod, spirt, apa de colonie, tuica tare, benzina etc.). De asemenea, este necesara o pensa si un foarfece sterilizate prin fierbere sau la flacara. In lipsa pensei, se vor utiliza degetele cu unghiile taiate, spalate bine cu apa si sapun si dezinfectate cu una dintre solutiile de mai sus. In cazul in care nu avem pansamente sterile, folosim orice textile avute la indemana (batiste, bucati de camasa sau de rochie, rupte in fasii si sterilizate prin fierbere cu apa timp de 20-30 minute, dupa care se storc cu o lingura care a fost si ea fiarta).


Reguli de urmat la pansarea ranii.

Daca rana este mare, adanca si sangereaza abundent se va opri mai intai hemoragia si apoi se va pansa.
Cand o rana este murdarita cu pamant, praf, rugina, resturi de haine, aschii de lemn, sticla, metal etc., se spala bine cu o solutie dezinfectanta, indepartand cu pensa, cu un tampon de vata sau cu o compresa, corpurile straine. La nevoie se va spala plaga cu multa apa fiarta (racita) si sapun sau detergenti. Se va evita introducerea pensei sau degetelor in plagile profunde. De asemenea, daca plaga pare curata, nu va fi atinsa cu instrumente sau cu mana, ci se va dezinfecta prin picurarea de lichid dezinfectant.
Marginile plagilor vor fi sterse cu tinctura de iod, spirt, benzina. Aceste substante introduse in plaga produc durere, de aceea nu se vor utiliza ca dezinfectante decat in plagile mici ale pielii si cand n-avem altceva mai bun la indemana. Apoi, peste rana, se aplica o compresa sterila, iar deasupra o pernita de vata. Nu se aplica vata direct pe plaga, căci se lipeste de aceasta. La sfarsit, totul se infasoara cu o fasa de tifon destul de strans, ca sa nu cada pansamentul, insa nici prea strans pentru a nu opri circulatia sangelui. Pentru plagile mici se va folosi o fasa ingusta de 5 cm, iar pentru plagile mari, fesi mai late sau la nevoie, fasii de panza dintr-un cearsaf, fierte. Capatul fesii se inoada dupa ce s-a despicat cu foarfecele, sau se fixeaza cu un ac de siguranta.
Daca avem la dispozitie, se poate presara pe rana niste praf de sulfamida sau antibiotice, dar nu se recomanda unguente, care astupa rana si nu mai permit drenarea secretiilor. Daca n-avem la indemana fese, fixarea pansamentului se face cu leucoplast, cu o fasie de panza sau cu o sfoara.
In raport cu regiunea in care se afla plaga, exista diferite tehnici de infasurare a fesii, dar care se pot invata numai prin demonstratii. Important pentru primul-ajutor este pansarea sterila a plagii si fixarea pansamentului, ca acesta sa nu cada in timpul transportului. Daca un pansament a fost facut in conditii nesterile, se va comunica acest lucru la unitatea medicala care ia in primire ranitul. Dupa pansarea unei plagi mari, este necesar ca regiunea respectiva sa nu fie miscata, atat pentru mentinerea fixa a pansamentului, cat si pentru evitarea durerii sau reaparitiei sangerarii. De obicei, se imobilizeaza capul sau membrele ranite intre doua perne, suluri de paturi, scandurele sau cartoane, pe timpul deplasarii.
Daca bolnavul a pierdut mult sange prin plaga, atunci se vor lua si masuri de evitare a socului hemoragic.


Autor:

Dr. Ioan Nastoi

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu