Nasterea in Apa

Cu toate ca acest procedeu este destul de criticat in sensul ca se pot produce infectii si inhalare cu apa la copil, se pare ca nasterea in apa este o metoda foarte sigura oferind in acelasi timp si benficii atat mamei cat si copilului din mai multe considerente. Unii specialisti sustin ca principalul beneficiu privind nasterea in apa este de natura emotionala consolidand astfel relatia dintre mama si copil. Pentru mama are un efect foarte relaxant asupra muschilor si articulatiilor iar pentru fat face ca trecerea de la mediul intrauterin la mediul extrauterin sa fie mai putin traumatica.

Nasterea in apa a fost descoperita prin anul 1960 de catre un cercetator rus, Igor Charkovsky care a facut cercetari asupra posibilelor beneficii ale nasterii in apa, inspirandu-se din metodele care se practicau in Antichitate. Un pic mai tarziu, obstetricianul francez Frederick Leboyer a dezvoltat practica de scufundare a copiilor nou-nascuti in apa calda pentru a ajuta la facilitarea tranziţiei de la uter la lumea exterioara si pentru a atenua astfel posibilele traume in timpul nasterii.

Michel Odent, un alt obstetrician a continuat munca lui Frederick Leboyer folosind piscina pentru naşterea in apa calda pentru ameliorarea durerii de mama dar si ca o modalitate de a normaliza procesul nasterii. Atunci cand unele femei au refuzat sa iasa din apa pentru a termina naşterea, Odent a inceput cercetarea asupra beneficiilor posibile pentru copil de a fi născut sub apa. Pana la sfarşitul anilor 1990, mii de femei au dat nastere la centrul de nastere al lui Michel Odent iar acest procedeu naştere apa s-a raspandit în mai multe ţari occidentale.